Dulceață de cireșe roșii – rețetă simplă, aromată și plină de gust
Dulceață de cireșe roșii aromată și parfumată, cu lămâie și zahăr vanilat. Rețetă simplă, explicată pas cu pas, perfectă pentru cămara de iarnă.
Dulceață de cireșe roșii
Tip masa: DessertBucătărie: RomanianDificultate: Easy1.200
kg30
minutes1
hour250
kcal1
hour30
minutesAstăzi vă arăt rețeta pe care o pregătesc aproape în fiecare an. Cu această ocazie, vreau să vă împărtășesc și un truc simplu care mă ajută să obțin de fiecare dată o dulceață frumoasă, cu fructe întregi și un sirop bine legat.
Parcă există ceva special în borcanele pregătite vara pentru lunile reci. Fiecare linguriță păstrează parfumul fructelor coapte și amintirea zilelor însorite petrecute în bucătărie. De această dată am ales să pregătesc o cantitate mai mică de dulceață de cireșe roșii, suficientă pentru câteva borcane pline de aromă.
Îmi place această rețetă pentru că lasă cireșele să fie adevăratele vedete ale preparatului. Zahărul completează dulceața naturală a fructelor, lămâia aduce un plus de prospețime, iar zahărul vanilat oferă o aromă discretă și elegantă. Rezultatul este o dulceață parfumată, cu cireșe lucioase și bine îmbrăcate în sirop, perfectă pentru micul dejun, clătite sau deserturile preferate.
Pentru mine, o dulceață bună în adevăratul sens al cuvântului este aceea în care, deși fructele au trecut prin procesul de gătire, textura lor încă se simte. Tocmai de aceea prefer să fierb mai întâi siropul rezultat în urma macerării și să adaug cireșele ulterior. În felul acesta, fructele petrec mai puțin timp la fierbere și își păstrează mult mai bine forma și textura.
Pentru pregătirea acestei rețete am folosit cratița din aluminiu cu capac, de 5,5 litri, Dark Line, Cooking by Heinner. Fiind vorba despre o cantitate mai mică de dulceață, s-a dovedit alegerea perfectă. Dulceața nu s-a lipit deloc de vas, iar la final curățarea a fost rapidă și fără efort.
Ingrediente
1,500 g cireșe roșii fără sâmburi
700 g zahăr (sau mai mult, după gust)
zeama de la o lămâie mare
30 g zahăr vanilat
Mod de preparare
- Cantitățile pot fi mărite sau micșorate după nevoie. Eu am pregătit o cantitate mai mică de această dată, însă puteți adapta rețeta în funcție de câte cireșe aveți la îndemână și de câte borcane de dulceață vreți să puneți deoparte pentru iarnă.
- Spălăm bine cireșele, le îndepărtăm codițele și scoatem sâmburii. După ce sunt pregătite, le transferăm într-o oală încăpătoare.
Adăugăm peste cireșe zahărul, zahărul vanilat și zeama de lămâie. - Amestecăm ușor, doar cât să acoperim uniform fructele, apoi le lăsăm la macerat câteva ore sau peste noapte. Pe măsură ce stau, cireșele își lasă sucul natural și formează un sirop parfumat, plin de aromă.
- În cazul meu, după aproximativ 4 ore, cireșele au lăsat suficient sirop. Le-am separat într-un bol, amestecând ușor, fără să le zdrobesc și fără să îndepărtez eventualul zahăr netopit.
- Punem oala pe foc mediu și fierbem siropul timp de aproximativ 15–20 de minute. În acest timp, îndepărtăm spuma formată la suprafață, pentru a obține o dulceață cât mai limpede și curată.
După ce timpul a trecut, adăugăm din nou cireșele în sirop și continuăm fierberea. - Amestecăm ocazional și urmărim consistența siropului. Când acesta începe să se lege, iar cireșele devin lucioase și ușor translucide, putem face testul farfuriei reci.
Punem o picătură de sirop pe o farfurie rece, iar dacă aceasta își păstrează forma și nu se împrăștie imediat, dulceața este gata. - Turnăm dulceața fierbinte în borcane sterilizate, închidem bine capacele și lăsăm borcanele să se răcească lent. Pentru o sigilare mai bună, întoarcem borcanele cu capacul în jos, le acoperim cu un prosop și le lăsăm să se răcească complet.
- Sugestii de servire și păstrare
Dulceața de cireșe roșii este perfectă pe o felie de pâine proaspătă cu unt, dar și alături de clătite, papanași sau vafe. Se potrivește minunat cu iaurt, brânză proaspătă sau ca umplutură pentru deserturi de casă. - Borcanele se păstrează într-un loc răcoros, uscat și ferit de lumină. După deschidere, se țin la frigider și se consumă, de preferat, în câteva săptămâni.
