Tocăniță de vită cu vin roșu, servită în pâine rustică – Cazanul Vrăjitoarei

Mod de preparare:

• Sfat din bucătăria mea:
  Am învățat că e mai practic să încep cu tocănița și abia spre final să coc pâinile rustice. În felul acesta, când carnea e fragedă și sosul legat, pâinile sunt proaspăt scoase din cuptor, ușor crocante la exterior și moi în interior — perfecte pentru servit. Dacă le coc mai devreme, le păstrez sub un prosop curat sau le reîncălzesc 5 minute în cuptor, chiar înainte să torn tocănița fierbinte în ele.
• Am început cu tocănița, pentru că ea cere timp și răbdare. De preferat ar fi fost o cratiță de fontă, însă eu nu am avut, așa că am folosit o tigaie adâncă, antiaderentă, cu pereți înalți.
  Am pus uleiul de măsline la încins, apoi am adăugat bucățile de vită și le-am rumenit în tranșe, pe toate părțile, până au prins o crustă frumoasă, aurie. Le-am scos pe o farfurie și le-am lăsat deoparte, ca să-și păstreze suculența.
• În același vas am pus prazul tăiat rondele, usturoiul zdrobit, pastarnacul și morcovii feliați. Am lăsat totul să se călească la foc potrivit cam 5–6 minute, până legumele s-au înmuiat și și-au dezvăluit aromele. Apoi am adăugat ciupercile și am mai gătit câteva minute, până au lăsat puțină zeamă.
• Am presărat o lingură de făină peste legume și am amestecat bine, apoi am turnat vinul roșu. L-am lăsat să fiarbă ușor 2–3 minute, doar cât să se evapore alcoolul și să rămână aroma bogată, ușor dulceagă, a vinului. Apoi am adăugat înapoi carnea, sosul de roșii, frunza de dafin și supa fierbinte. Am asezonat cu sare și piper, am redus focul și am acoperit parțial cratița.
• De aici începe magia lentă: am lăsat tocănița să fiarbă domol cam două ore și jumătate, amestecând din când în când. Între timp, mirosurile de vin, carne și ierburi aromate au umplut toată casa.
• Pâinile rustice – micile „cazane” comestibile
  După ce tocănița era aproape gata, m-am apucat de pâine. Am dizolvat drojdia în apa călduță și am lăsat-o câteva minute, până a început să facă bule la suprafață. Într-un bol mare, am amestecat făina cu sarea, apoi am adăugat apa cu drojdia și uleiul de măsline. Aluatul era moale și ușor lipicios; am făcut trei serii de „stretch and fold” până am obținut consistența perfectă pentru pâinile rustice.
• După ce aluatul a crescut frumos, l-am împărțit în patru părți egale și am modelat patru bile rotunde, pe care le-am așezat într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Le-am mai lăsat să se odihnească 30 de minute, le-am crestat ușor în cruce deasupra, apoi le-am copt în cuptorul preîncălzit la 220°C, timp de 25–30 de minute, până s-au rumenit frumos.
• După ce s-au răcorit puțin, am tăiat un „capac” și am scobit cu grijă miezul, obținând astfel niște boluri de pâine – mici „cazane” comestibile, gata să primească tocănița aburindă.
• Servirea
  Tocănița fierbinte am turnat-o în pâinile rustice, am presărat puțin pătrunjel verde deasupra și am așezat capacele ușor în lateral, ca niște „cazane” magice. Un pahar de vin bun completează perfect această combinație, așa că nu ezitați să vă răsfățați cu ea.
• Adevăratele preparate nu se nasc din vrăji sau formule secrete, ci din răbdare, aromă și bucuria de a găti cu sufletul. Între mirosul de pâine coaptă și aburii tocăniței de vită, a prins viață „Cazanul Vrăjitoarei”. Poate că nu am bagheta unei vrăjitoare, dar magia adevărată stă în lucrurile făcute cu drag.
  Iar când cineva te întreabă ce gătește vrăjitoarea din pădure… poți răspunde: o tocăniță de vită cu vin roșu, servită în pâine rustică.
  Dacă vrei să aduci puțină vrajă în bucătăria ta, încearcă rețeta mea și spune-mi cum ți-a ieșit. Lasă un comentariu sau distribuie rețeta — să ducem magia mai departe.