Mod de preparare

• Luați un locușor, citiți ingredientele și metoda de preparare.
  Partea cu cititul durează un minut, partea cu pregătitul… hai să zicem o oră, cu tot cu odihna aluatului!
• Prepararea galettei nu este deloc complicată, ba chiar relaxantă. Iar rezultatul merită fiecare minut petrecut în bucătărie.
  Am început cu aluatul pentru tartă și vă recomand  să folosiți un robot de bucătărie – chiar și cel mai simplu model va face minuni. Cu ajutorul lui, aluatul e gata într-un minut. Dap, nu glumesc!
  În vasul robotului (echipat cu lame), am adăugat pentru început untul rece, făina, sarea și puțin oregano. Am mixat până când compoziția a devenit nisipoasă. Apoi am adăugat smântâna (care face aluatul mai elastic și ușor de lucrat) și am continuat mixarea până s-a format o bilă compactă de aluat.
• Voila! Aluatul e gata cât ai zice „galette”! L-am învelit în folie alimentară și l-am pus la frigider până mi-am pregătit toppingurile – ideal e să stea la rece cel puțin 30 de minute.
• Pregătirea roșiilor – un pas mic, dar important
  Un pas simplu, dar pe care vă rog să nu îl săriți. Nu e complicat deloc, însă face o diferență majoră la final.
  Am feliat roșiile (nu foarte subțire, ca să le pot manevra ușor fără să se rupă) și le-am așezat pe o farfurie.
• Am presărat sare grunjoasă peste ele și le-am lăsat deoparte circa 15 minute.
  Ce se întâmplă în acest timp?
  Sarea scoate din roșii excesul de zeamă. Și credeți-mă, nu vrem o galette care băltește sau cu felii de roșii fleșcăite. Vrem o tartă frumoasă, cu felii care își păstrează forma și gustul concentrat.
• Pregătirea cremei de brânză – ultimul pas înainte de asamblare
  Cele două tipuri de brânză se amestecă bine până obținem o compoziție cremoasă. Adăugăm usturoiul zdrobit și oregano (sau ierburile preferate). Gustați și vedeți dacă mai e nevoie de un praf de sare – eu n-am simțit, dar voi decideți după gust.
  Bun, gata și crema! Urmează partea mea preferată – asamblarea!
• Asamblarea galettei – și menționez că am iubit fiecare moment!
  Am început prin a tampona bine roșiile cu un prosop de hârtie, pentru a elimina cât mai mult din excesul de apă. Apoi am trecut la aluat. Era bine răcit, ușor de lucrat și, surpriză, nu a fost nevoie de întins între foi de copt – puțină făină presărată pe blatul de lucru a fost suficientă. Nici vorbă să fie lipicios!
• Am întins aluatul într-o formă cât de cât rotundă – nu trebuie să fie perfect, tocmai asta e frumusețea unei tarte rustice. Peste el am întins crema de brânză, lăsând o margine generoasă liberă, ca să putem împacheta mai târziu.
• Și în sfârșit – roșiile! Le-am așezat peste cremă într-un mod cât mai estetic, mai ales că am folosit roșii de culori diferite și meritau puse în valoare.
• Pentru împachetare, am ridicat marginile aluatului peste toppinguri, fără prea mult stres. Nici aici nu e nevoie de perfecțiune – rustic is the vibe!
  La final, am presărat sare grunjoasă și oregano, am uns marginile cu ou bătut și le-am decorat cu semințe de susan.
•  Coacerea
  Am dat galettea la cuptor, la 190°C timp de 35–40 de minute, până când marginile au devenit aurii și crocante.
  Eheee… dacă ați ști cum mirosea în bucătărie!
• Această galette este delicioasă atât caldă, cât și la temperatura camerei, ba chiar și rece, a doua zi (dacă mai rămâne ceva!). Decorată cu mini mozzarella și frunze proaspete de busuioc (un picuț de Italia nu strică, right?) – ah, și cu câțiva fulgi răzleți de parmesan – am obținut o tartă rustică absolut superbă.
• Poate fi savurată simplă, dar dacă vreți să o transformați într-o masă completă, vă recomand:
  O salată verde proaspătă, stropită cu puțin ulei de măsline și oțet balsamic – adaugă un contrast fresh și ușor, care completează perfect aluatul fraged și umplutura bogată. Eu am făcut salata cam degeaba… atââât de bună a fost tarta, că nu a mai interesat pe nimeni ce e pe lângă.
  Și, de ce nu, un pahar de vin alb sec sau un rosé răcoritor, ca să ducem vibe-ul franțuzesc până la capăt (nici la ăsta n-am mai ajuns 😊).
• Nu zic că e cea mai bună tartă din lume, dar… n-a mai rămas nimic pentru a doua zi, așa că vă las pe voi să decideți.
  Eu zic că ăsta e gustul verii: simplu, colorat și tare gustos.
  Dacă o încercați, dați de veste – aici mă găsiți și abia aștept să vă aud părerea!
  Zile de vară aromate,
  vă îmbrățișez cu drag,
  Ely